eggzit
Username: 6R9PKQUKKU
 Inregistrat: acum 20 ani
Postari: 215
|
|
Moromeţii
Marin Preda a trăit între anii 1922-1980, debutul său în anul 1948 cu un volum de nuvele neavând succesul dorit. Apariţia “Moromeţilorâ€Â? volumul I în anul 1956 a atras atenţia asupra talentului său. Acesta a fost repede considerat de către critici o capodoperă.
ÃŽn volumul I satul este înfăţişat cu câţiva ani înaintea celui de-al doilea Război Mondial, în vara anului 1937, o perioadă în care timpul era foarte răbdător cu oamenii.
Siliştea-Grumeşti este o comună mare, cu două biserici şi cu o şcoală având 450 de elevi şi 7 învăţători. Familia Moromeţilor este numeroasă, alcătuită şi din copii proveniţi din alte căsătorii. ÃŽn a doua căsătorie tatăl venise cu trei băieţi, Paraschiv, Nilă şi Achim, cărora li se adăugaseră două fete, Tita şi Ilinca, şi încă un băiat de doisprezece ani, Niculaie.
Gospodăria Moromeţilor pare solidă şi grija conducătorului ei este s-o menţină intactă. Este pentru prima oară în literatura română când ţăranul nu e stăpânit de ideea de a avea pământ, ci de a-l păstra intact.
Tatăl, atotştiutor, are mai multe glasuri, când puternic şi ameninţător, făcându-i pe toţi să tresară de teamă de teamă, când un glas schimbat şi nerecunoscut, fals şi ironic.
Imaginea lui Ilie Moromete stand pe stănoaga podiştei şi fumând nepăsător vrea să întărească ideea timpului încremenit şi prietenos. Moromte caută să profite de instituţiile capitaliste nu se sfieşte să ia bani cu împrumut de la bancă spre a-şi cumpăra oi şi cai, îşi pune la muncă familia, el rezervându-şi rolul de stăpân, pierde timpul în lungi conversaţii cu prietenii, discutând politică – are păreri îndrăzneţe despre regalitate şi nu se sinchiseşte de legionari. Singura sa grijă e de a-şi achita impozitele şi datoriile contractate, amânâd cât mai mult scadenţele, fără să înstrăineze ceva din avere.
Copiii cei mari sunt lacomi de câştig şi ceartă pe tatăl lor că îşi pierde timpul cu prietenii în loc să meargă la munte şi să vândă grâul. Catrina are unele discuţii cu fii săi vitregi, Paraschiv, Nilă şi Achim iar Moromete poartă o discuţie cu Niculae, care dorea să se ducă la şcoală dar era trimis cu oile la păscut.
Lui Ilie nu-I place negustoria iar banii îi pricinuiesc o furie neputincioasă. Pământul este făcut să dea produse, iar produsele să hrănească membrii familiei şi să acopere cheltuielile casei. Tinerii Moromete îl au ca model pe vecinul lor, Tudor Bălosu. Moromete vrea să-I lecuiască pe aceştia de boala câştigului aşa că îi lasă să se ducă de mai multe ori la munte. Insuccesul îi sperie şi, îmboldiţi de sora tatălui, Guica, ei plănuiesc să fugă cu oile la Bucureşti pentru a face bani.
Deoarece avea datorii la fonciire şi la bancă, Moromete îl lasă pe Achim să plece cu oile la Bucureşti pentru a face bani. Fiindcă banii nu vin, Moromete intră la bănuieli şi află de la cismarul satului că Achim nu se mai întoarce şi Nilă cu Paraschiv au hotărât şi ei să fugă împreună cu animalele rămase, caii.
Este momentul când începe declinul personal Spargerea familiei duce la prăbuşirea morală a lui Moromete. Din acest moment el îşi dă seama de adevărata lumină a vieţii, nu mai participă la discuţiile politice şi nu maid ă “bună ziuaâ€Â? ţăranilor care se bucură fără să ştie că bucuria lor este înşelătoare.
Momentul culminant al acestei crize se desfăşoară la lotul de pământ, la gândul că îşi va pierde fii. Moromete speră până în ultima clipă să-şi poată recăpăta fii pierduţi Cănd cei doi se revoltă împotriva lui, sparg lada cu lucrurile de preţ şi batjocoresc casa în care crescuseră, tatăl îşi revarsă mania pe fiica ce vociferează, Polina.
După aceasta Moromete izbucneşte într-un mod îngrozitor, ia un par şi începe să-şi lovească fii răzvrătiţi. Loviturile nu au nici un efect, cei doi fugind cu banii şi cu caii. Rămas fără bani, Moromete vinde un lot de pământ lui Tudor Bălosu, recuperând pierderile financiare.
Moromete cel vechi, omul adunărilor liniştite, trăia în sculptutura naivă a lui Dinu Vasilescu.
|
|
