FORUM
Pagina de start a forumului eggzit.3xforum.ro
Lista Forumurilor Pe Tematici
FORUM | Reguli | Inregistrare | Login

POZE FORUM

Nu sunteti logat.
Nou pe simpatie:
Ank_beleaua la Simpatie.ro
Femeie
25 ani
Bucuresti
cauta Barbat
35 - 51 ani
FORUM / Romana / PADUREA SPANZURATILOR Moderat de alex_89_eu, bazooka
Autor
Mesaj Pagini: 1
eggzit
Username: 6R9PKQUKKU

Inregistrat: acum 20 ani
Postari: 215
Padurea spanzuratilior                                                                                               
  TEMA   
      Romanul supune dezbaterii conditia tragica a intelectualului transilvanean,care,in conditiile stapanirii habsburgice este silit sa lupte sub steag strain.Pe fundalul prezentarii realiste si obiective a razboiului autorul creeaza o simfonie a destinului , protagonistul fiind Apostol Bologa,vazut,dupa marturisirea autorului,ca un “prototip al propriei mele generatii,sovairile lui Apostol Bologa fiind sovairile noastre ale tutorora “.Roman psihologic,se constituie “intr-o monografie a vincertitudinii chinuitoareâ€Â?cum l-a numit G. Calinescu. Proiectand conflictul social din exterior in viata interioara,in lumea constiintei umane, autorul devine “un analist al starilor de constiinta ,al invalmaselilor de ganduri, al obsesiilor tiraniceâ€Â?(T. Vianu)   
      Tema razboiului a mai aparut si in alte opere din literatura interbelica, cum ar fi Ultima noapte de dragoste,intaia noapte de razboi de Camil Petrescu, Balaurul de H Papadot Bengescu, Strada Lapusneanu de M. Sadoveanu.

GENEZA
      O aflam in Marturisirile lui Rebreanu.Primul punct de plecare l-a constituit impresia deosebita pe care I-a lasat-o o fotografied vazuta in 1918 si care reprezenta o padure plina cu cehi spanzurati aflata in spatele frontului austriac dinspre Italia.Manuscrisele autorului din aceeasi perioada cuprind incercari timide,eroul romanului fiind numit Virgil Bologa.
      Dupa cateva luni autorul afla de moartea fratelui sau ,Emil , spanzurat in 1917.Tragedia aceasta ii va oferi cadrul romanului , va strabate locurile prin care a trecut fratele sau, vca sta de vorba cu primarul, vede odaita in care si-a petrecut ultimele zile,il cunoaste pe preotul roman care-I marturiseste ca nu i-a fost permis sa mearga la executie,vorbeste cu Vidor,cu Ilona , o tarancuta sprintena si frumusica.
      Rebreanu marturiseste ca n-a reusit sa scrie romanul numai dupa ce a descoperit mormantul fratelui sau. Aceasta marturisire ii va indreptati pe o parte din cercetatorii operei sale sa afirme ca romanul este povestea vietii fratelui sau, printre acestia se numara si V. Parvu care considera ca “Liviu Rebreanu nu a scris o miscatoare pledoarie pentru reabilitarea  postuma a fratelui sauâ€Â?.Cartea insa nu reprezinta o copie a vietii lui Emil, prin Apostol Bologa scriitorul a vrut sa sintetizeze prototipul propriei sale generatii.
      Un adevarat exercitiu in vederea realizarii imaginii monumentale a protagonistului romanului, o constituie nuvela Catastrofa, eroul ei, David Pop inscriindu-se pe aceleasi coordonate sufletesti cu ale protagonistului romanului nostru, E. Lovinescu afirma in acest sens: â€Â?fiu al unui erou al Memorandumului, Apostol Bologa e tot din plamada sufleteasca a lui David Pop.â€Â?

COMPOZITIA
      Structura compozitionala a romanului se conduce dupa liniile unei constructii clasice ascendente,este impartita in patru parti: Cartea 1,2,3,4, in fiecare din acestea ii corespunde o noua stare sufleteasca care evolueaza de la glasul constiintei la glasul inimii.
      Padurea spanzuratilor are o simetrie compozitionala perfecta iar constructia cartii se suprapune imaginii corpului sferic , incepe cu spanzuratoarea si dupa ce paginile romanului dezvaluie o lume plina de tragism ,se va sfarsi cu aceeasi imagine a ******.
      Observam o stransa corelatie intre imaginea spanzuratorii si elementele naturii care devin semne prevestitoare a tragismului: â€Â?Sub cerul cenusiu de toamna ca un clopot urias de sticla aburita, spanzuratoarea noua si sfidatoare ,infipta la marginea satului , intindea bratul cu streangul spre campia neagra.â€Â? Culoarea cenusie a cerului si clopotul simbolizeaza moartea. Autorul surprinde reactia personajelor la vederea spanzuratorii care parca ii ameninta pe oamenii care sapau groapa. Caporalul , om din popor cu frica lui Dumnezeu simti un fior rece,vantul incepu sa legene franghia ceea ce sperie si mai tare pe caporalul care fusese  cuprins “de o frica sugrumatoare , ca in fata unor stafiiâ€Â?.Klapka,sosit de curand , se va retrage cativa pasi “ca in fata unui vrajmas amenintatorâ€Â?.Apostol Bologa, dornic sa-si indeplineasca bine misiunea incearca rezistenta franghiei.
      Romanul se incheie tot cu imaginea spanzuratorii,de data aceasta condamnatul fiind Apostol Bologa.Elementele naturii  au si de data aceasta rolul de a prevestii moartea:â€Â?Varfurile plopilor batrani se inaltau ca niste maini negre  imploratoare spre cerul vanat , ciuruit de steleâ€Â?(simbolistica culorii negre);groapa sapata deschidea pamantul ca o ranaâ€Â?.Bologa va vedea spanzuratoareaâ€Â?un stalp alb si lucios , cu un brat carligat in varfâ€Â?.Streangul se va legana si eroul isi va aduce aminte cum a incercat rezistenta franghiei. Franghia simbolizeaza ascensiunea, la fel ca arborele,scara,firul de paianjen,in cazul nostru, prin intermediul ei , protagonistul va trece din lumea reala in lumea ideala, din efemeritate in eternitate, el spera ca datorita credintei sale intr-o inaltare la ceruri, in lumea celor drepti.

DRAMA SUFLETESCA A PROTAGONISTULUI
      Descoperim in evolutia sufleteasca a eroului nostru trei atitudini,pe care, de altfel, si le propusese a le reprezenta si autorul  atunci cand isi schitase romanul.Cele trei ipostaze ale lui Bologa sunt :cea de cetatean,considerandu-se o particica a Eului cel mareal statului, fiind convins ca individul nu reprezinta nimic decat in raport cu statul.Aceasta constituie dupa cum marturiseste Rebreanu ,premisa de la care porneste romanul.A doua ipostaza este cea de roman , actiunile pe care le savarseste si trairile interioare vor fi subordonate constiintei sale de roman ,Ultima ipostaza este cea a omului,acum isi va regasi EUL sau adevarat, in care salasluieste dragostea si mila pt toata omenirea.La inceput Bologa apare ca un devotat cetatean a statului, in primele pagini portretul sau este schitat in linii dure, excesul de zel de care da dovada la pregatirea executiei lui Svoboda contrasteaza cu birocratismul profesional al celorlalti colegi pusi sa indeplineasca aceasta cruda insarcinare.Bologa este de acord cu spanzurarea lui Svoboda(nume semnificativ= libertate) considerand ca prin actul sau de dezertare  a periclitat statul.
      La executia lui Svoboda in subconstientul lui Bologa,va aparea o timida indoiala vazand privirea spanzuratului in a carui ochi se aprinse o “stralucire mandra’care incet se transforma intr-o “imputare dureroasaâ€Â?.In discutiile cu Klapka si cu ceilalti ofiteri manifesta o aparenta duritate,acum insa in sufletul sau se infiripa timid primele intrebari ,raspunsul lor il va gasi doar in final.
      Evolutia sufleteasca a eroului este prezentata intr-o continua ascendenta ,acumuland noi stari sufletesti ,noi indoieli.
      Fiind un devotat cetatean al statului este condus de sentimentul datoriei;in discutiile cu Palagiesu, Apostol ii va spune:â€Â?Constiinta sa-ti dicteze datoria nu legile.â€Â? Student la Bucuresti isi formeaza o conceotie proprie despre existenta si anume ca omul nu poate realiza nimic daca se autoizoleaza, infaptuirile lui sunt strans legate de integrarea intr-o colectivitate ,si aceasta colectivitate I-o ofera statul .In discutiile cu Gross,Bologa afirma:â€Â? caci mai presus de om, de interesele lui particulare e statul!â€Â?
      Dupa executia lui Svoboda indoielile vor incolti, si pe un asemenea teren sufletesc, vestea ca divizia va fi mutata pe frontul romanesc ,cade ca un trasnet si eroul se intreba pt prima oara: ce cauta aici? Constientizeaza faptul ca nu mai poate ramane in randul armatei, singura solutie fiind de a trece linia frontului,de a lupta de partea acelora care il indeamna adevaratul sentiment al datoriei,devenind acum roman.Prin aceasta hotarare conflistrul pare solutionat , o iluzie doar pt ca zbaterile interioare se vor accentua. Rebreanu cultiva o subtila arta a contrapunctului psihologic, reusind sa confere autenticitate dramei psihologice.
      In speranta ca va scapa de frontul romanesc distruge reflectorul asteptand drept recompensa sa fie lasat pe loc,nadejdea lui nu se adevereste si is hotararea de a dezerta la muscali,va fi insa ranit, dus la spital, iar apoi I se acorda o permisie.
      Trezindu-se in el sentimentul national isi aminteste de cuvintele tatalui sau ,care au valoarea unui testament:…â€Â?sufletul tau sa fie totdeauna la fel cu gandul,gandul cu vorba, si vorba cu fapta,caci numai astfel vei obtine un echilibru statornic intre lumea ta si lumea din afara.Ca barbat sa-ti faci datoria si sa nu uiti nbiciodata ca esti roman!â€Â?
      In concediul petrecut acasa o gaseste pa Marta, logodnica lui, cochetand cu un ofiter maghiar si rupe logodna. Decizia aceasta porneste din gelozie dar si din ura contra dusmanului si este socotita de unii ca un gest provocator de sovism. Palagiesu, tipul renegatului ii va reprosa lui Apostol comportamentul pe care il are si acesta va reactiona violent.
      Acum va incepe sa creada din nou in Dumnezeu si in sufletul sau, se infiripeaza dorinta de a se impaca cu toata lumea,ii va cere scuze lui Palagiesu si va incerca o impacare cu sine insusi.Nu-si ispraveste concediul si fiul memorandistului sa intoarece pe front ,ravasit si mai adancit de criza lui morala.
      A treia ipostaza in care apare perasonajul principal este cea de om. Inainte sentimentul de vinovatie al personajului s-a redus la stadiul de remuscare fata de propriul sau neam,acum insa se extinde asupra omenirii in general.Extinderea aceasta ia forma unei crize mistice, incearca acum sa-si caute o rascumparare in dragoste pt o fata care apartine unui alt neam si unei alte conditii sociale, toate acestea insa nu fac altceva decat sa sublinieze si mai mult ca nici dragostea si nici credinta in Dumnezeu nu-I pot alina sufletul.
      Semnificative sunt discutiile cu preotul Boteanu care il va calauzi spre iubirea absolutafata de Dumnezeu: â€Â?prin iubirea adevarata sufletele unite se apropie de tronul Atotputernicului.â€Â?
      Impacat cu toata lumea el isi va putea asuma acum riscul ****** si va lua hotararea definitiva a dezertarii in momentul in care I se cere  sa faca parte din Curtea Martiala pt a condamna niste tarani romani. Viata lui se va afla incompatibilitate grava cu situatia  morala creata.Prevestirile se fac prezente si acum, Apostol nu-si mai putea lua ochii de la chioscul din fundul curtii unde erau inchisi cei acuzati.Cand porneste spre liniile romanesti, in padure “crengile joase se agatau de hainele lui ca niste maini care ar vrea sa-l opreascaâ€Â?. Intr-adevar, peste putin timp va fi prins de locotenentul Varga . Incepe acum  finalul dramei lui Apostol, in care autorul si-a concentrat intreaga lui putere de analist al starilor limita de constiinta.
      Protagonistul moare impacat, iubirea fata de toti semenii il stapaneste deplin, salvarea lui vine din iubirea Agape: urmand invatatura Mantuitorului , el este impresurat  de “ un val de iubire izvorata parca din ranunchii pamantuluiâ€Â?.

METAFORA LUMINII                                                                                                                               
       In roman lumina capata valoare de metafora, ea urmareste toate transformarile eroului  devenind un adevarat judecator al lui Apostol Bologa, confirmandu-l de fiecare data ca credintele abia infiripate in suflet sunt cele adevarate.
      Lumina apare pt prima data in ochii lui Svoboda, Apostol o zareste dar nu o intelege pe deplin, ea are insa un rol definitoriu ce va declansa prima intrebare care sta la temelia schimbarii sale interioare.
      Rememorandu-si anii copilariei , isi va aminti de lumina pe care o vazuse in biserica, aceasta este lumina divinitatii  pe care o va pierde o vreme. Mircea Eliade afirma ca “divinitatea nu se  reveleaza in modul in modul cel mai potrivit prin Luminaâ€Â? ca “Lumina este insasi esenta divinitatiiâ€Â?.
      O metafora devine si lumina reflectorului ,ea se va asterne asupra lui “rascolindu-i si tulburandu-i gandurile ca un neasteptat rasarit de soareâ€Â?. Aceasta lumina are asupra lui un rol benefic, ii limpezeste toate framantarile, in ea isi gaseste mantuire: “In fundul sufletului simtea clar cum palpaie dragostea de lumina, blanda, mangaietoareâ€Â? , ea se identifica  acum cu “Adevarul Purâ€Â?.
      Dupa discutiile cu Boteanu in ochii lui Bologa apare o stralucire mare in care se descifreaza o mare dragoste si impacare.
      In final eroul este spanzurat , si daca la inceput  lumina din ochii lui Svoboda ii declanseaza prima framantare interioara, acum in ceasul ****** ochii lui vor fi insetati de lumina simbol al esentei , se spune ca “esenta vietiiâ€Â? nu poate fi vazuta pentru ca ea se afla in lumina inimii fiind oglindita de lumina ochilor . Protagonistul nu este stapanit de frica, cu o puternica credinta in Dumnezeu el priveste cu ochii insetati spre “lumina rasarituluiâ€Â?,privirea lui zbura “spre stralucirea cereascaâ€Â?, aceasta stralucire (sinonim pt lumina) se identifica cu nemurirea.
      Moartea  lui poate fi interpretata ca o moarte mioritica, datorita sentimentului de calm si liniste dar si prin integrarea lui in marele univers, moartea este si aici revalorizata antic si este inteleasa ca o transmutare a existentialului uman in spatiul eternitatii (simbolizat prin lumina rasaritului), aceasta ne aminteste de filozofia indiana care explica moartea ca pe o trecere a sufletului individual Atman in sufletul universal Brahman.

CONDAMNAREA RAZBOIULUI
      Padurea spanzuratilor  a fost considerata  ca una din marturisirile cele mai zguduitoare  ale primului razboi  mondial.
      Eroul intruchipeaza o realitate istorica: drama constiintei nationale a romanilor din Transilvania anului 1918, drama pe care Rebreanu nu a tratat-o nationalist ci obiectiv si uman.
      Prin Bologa suntem pusi in fata unei grave probleme umane, cu tragismul razboiului.
      La inceput protagonistul considera ca razboiul te face sa iubesti viata : “…razboiul este adevaratul izvor de viata(…)Numai in fata  ****** pricepe omul pretul vietii, si numai primejdia ii oteleste sufletulâ€Â? ca pe parcurs sa-si schimbe total aceasta opinie, prin insasi existenta lui, aducandu-se un vehement protest impotriva razboiului.
      Klapka considera ca razboiul este o mare nedreptate fata de om.
      Atmosfera de halucinatie, de groaza,cazul dilematic, absurdul situatiilor create fac din Padurea spanzuratilor unul din cele mai dramatice romane.   

ARTA SCRIITORULUI
    -scriitor obiectiv
    -stil sobru
     -anticalofie
     -atras de constiintele traumatizate, patrunde in adancimea lor abisala dovedindu-se a fi un fiu analist al sufletului omenesc.
      -prin sondajul psihologic relizat scriitorului se apropie de marii creatori de literatura ostoievski, Marcel Provest, Thomas Mann


pus acum 20 ani
   
Pagini: 1  

Mergi la